Biodiversitatea asigură sistemul suport al vieții și al dezvoltării sistemelor socio-economice, astfel încât menținerea biodiversității este esențială pentru asigurarea supraviețuirii oricăror forme de viață, inclusiv a oamenilor.
Valoarea economică a biodiversității devine evidentă prin utilizarea directă a componentelor sale: resursele naturale neregenerabile – combustibili fosili, minerale etc., căt și a resurselor naturale regenerabile – speciile de plante și animale utilizate ca hrană, pentru producerea de energie sau pentru extragerea unor substanțe, cum ar fi cele utilizate în industria farmaceutică sau cosmetică.
La fel de important este rolul biodiversității în asigurarea serviciilor oferite de sistemele ecologice, cum ar fi reglarea condițiilor pedo-climatice, purificarea apelor, diminuarea efectelor dezastrelor naturale etc
Elaborarea planurilor de management
Ariile naturale protejate (parcuri nationale, parcuri naturale, rezervatii naturale, rezervatii stiintifice, rezervatii peisagistice, monumente ale naturii) reprezinta zonele în care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica, stiintifica ori culturala deosebita si care au un regim special de protectie si conservare, stabilit conform prevederilor legale. Ariile protejate au un rol important pentru stiinta si pentru pastrarea nealterata a genofondului si ecofondului valoros si mentinerea echilibrului natural.
Managementul ariilor naturale protejate se realizeaza diferentiat, in functie de categoria in care au fost incadrate. Masurile prevazute in planurile de management ale ariilor naturale protejate se elaborează astfel incat sa tina cont de exigenţele economice, sociale si culturale, precum si de particularitatile regionale si locale ale zonei, prioritate avand insa obiectivele care au dus la constituirea ariei naturale protejate.
Cartarea habitatelor naturale
Folosind de datele obţinute în urma inventarierii se va efectua cartarea speciilor, care rezultă în hărți de distribuție. Această activitate se va desfăşura în funcţie de specificităţile speciilor şi de particularităţile metodelor aplicate în cazul fiecărui grup.
Ce presupune o cartare?
Harti cu distributia speciilor in interiorul siturilor precum si pe intregul teritoriu al spatiului propus, sunt elaborate cu ajutorul imaginii satelitare ca plan de baza.
Pentru a facilita cartarea speciilor si introducerea de catre specialistii implicati in proiect a datelor intr-o baza de date compatibila cu GIS, a fost conceput un program simplu de cartare. Acest program foloseste imaginea satelitara ca plan de baza, iar toate datele introduse in program sunt incluse intr-o baza de date Access. Baza de date contine informatii precise referitoare la localizarea speciilor (coordonate geografice, numele locatiei, etc.). Aceste informatii sunt apoi transferate in sistem GIS de catre specialistul in TI. Pe baza teledetectiei, a digitizarii zonelor de umbra avand suport digital ortofotoplanul, tinandu-se seama si de datele din amenajament, de datele colectate in urma deplasarilor pe teren se poate realiza harta principalelor tipuri de habitate.
Evaluarea adecvata a impactului
La nivel european a fost decisă constituirea unei rețele de situri care să asigure conservarea efectivă a capitalului natural și utilizarea durabilă a biodiversitătii, cât și reducerea efectivă a ratei de pierdere a biodiversității. În acest mod a fost realizată Rețeaua Natura 2000, care acoperă 17% din teritoriul UE. Astfel, această retea oferă habitatelor naturale și speciilor sălbatice condițiile optime pentru dezvoltarea pe termen lung, reprezentând în timp și suportul pentru dezvoltarea durabilă a activităților umane, prin servicii pe care le furnizează comunităților locale.
Conform prevederilor europene, în cazul în care există perturbări susceptibile de a avea un efect negativ semnificativ asupra acestor arii protejate, Statele Membre trebuie să ia măsurile adecvate pentru a evita deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbarea speciilor în zonele desemnate.
Inventarierea taxonomica
Inventarierea taxonomică are ca scop colectarea datelor despre efectivele speciilor într-o zonă de studiu. Inventarierea se face prin metodele specifice de studiu al fiecărei grupe de specii. Pentru fiecare grup cheie activităţile de inventariere şi cartare se vor efectua în perioada optimă din punct de vedere a ciclului de viaţă (ex: sezon de vegetaţie, perioadă de înflorire, sezon de zbor, etc.), ceea ce necesită o planificare fragmentată în timp.
Evaluarea starii de conservare pentru habitate si specii
Evaluarea stării de conservare a unei specii sau habitate se realizează pe baza comparației unei serii de date multianuale, obținute pe baza unui protocol de monitorizare standardizată. Monitorizarea înseamnă repetarea periodică a colectării datelor prin folosirea unor metodologii neschimbate.
Pentru evaluarea stării de conservare a unei specii sau habitate este necesar cunoașterea unor valori de limită, sub care statutul de conservare a speciei este considerat nefavorabil. Pentru propunerea valorilor de limită pot fi folosite următoarele criterii: mărimea și distribuția efectivelor.